Lupi în blană de oaie
Astăzi, în ultima zi în care am 33 de ani — vârsta la care Iisus Hristos și-a încheiat călătoria în trup — simt să așez un adevăr care fierbe în conștiința colectivă.
Din ce în ce mai mulți bărbați se autointitulează „spirituali”, „aleși”, „profeți”, „reîncarnări”, purtători ai unui mesaj „divin”.
Și totuși… energia lor trădează altceva.
Biblia vorbește clar despre ei. Și îi descrie exact așa cum apar astăzi:
𝒍𝒖𝒑𝒊 𝒊̂𝒏 𝒃𝒍𝒂𝒏𝒂̆ 𝒅𝒆 𝒐𝒂𝒊𝒆, încărcați de ego, nu de lumină.
Când îi atingi cu o simplă întrebare despre Iisus, despre Scriptură, despre esența învățăturii — totul se rupe.
Nu există profunzime.
Nu există iubire.
Nu există adevăr.
Doar pretenția — și un rol jucat pentru validare.
Un suflet trezit simte asta instantaneu.
Clar-simțirea — simțirea curată — nu poate fi păcălită.
Energia nu minte.
Lumina nu are nevoie să se autoproclame.
Adevăratul Hristos nu fluctuează, nu manipulează, nu se autoîncoronează.
Adevăratul Hristos este aceeași frecvență, același caracter, același cod al inimii — în orice timp, în orice trup, în orice lume.
Un suflet cu această semnătură se recunoaște prin:
• smerenie,
• iubire,
• claritate,
• curaj,
• sacrificiu,
• adevăr,
• integritate.
Nu prin declarații teatrale și măriri ale ego-ului.
Adevărul este simplu:
Sufletele care au venit cu darul clar-simțirii simt imediat dacă un om poartă în el un cod hristic autentic sau doar o mască spirituală.
Nu ai cum să confunzi lumina reală cu teatrul spiritual.
Nu ai cum să confunzi vibrația divină cu un rol jucat pentru atenție.
Pentru cei care joacă acest rol:
viața nu rămâne niciodată datoare.
Energia se echilibrează.
Faptele creează urmări.
Iar numele lui Hristos nu este un instrument pentru ego, ci o frecvență sacră.
Nu vă lăsați amăgiți de aparențe.
Discernământul este iubire.
Adevărul este protecție.
Lumina nu cere aplauze — luminează și atât.
În anul care vine, aleg să pășesc și mai adânc în adevăr.
În claritate.
În discernământ.
Și în onoarea sufletului meu și a luminii pe care o port.
Pentru că lumina reală nu are nevoie să strige cine este.
Se simte.
Se recunoaște.
Se confirmă prin trăire — nu prin cuvinte.
Dacă simți, spune-mi în comentarii:
𝐴𝑖 𝑖̂𝑛𝑡𝑎̂𝑙𝑛𝑖𝑡 𝑠̦𝑖 𝑡𝑢 „𝑙𝑢𝑝𝑖 𝑖̂𝑛 𝑏𝑙𝑎𝑛𝑎̆ 𝑑𝑒 𝑜𝑎𝑖𝑒” 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑝𝑟𝑒𝑡𝑖𝑛𝑑𝑒𝑎𝑢 𝑠𝑝𝑖𝑟𝑖𝑡𝑢𝑎𝑙𝑖𝑡𝑎𝑡𝑒? 𝐶𝑢𝑚 𝑎𝑖 𝑠𝑖𝑚𝑡̦𝑖𝑡 𝑑𝑖𝑓𝑒𝑟𝑒𝑛𝑡̦𝑎 𝑖̂𝑛 𝑐𝑜𝑟𝑝𝑢𝑙 𝑡𝑎̆𝑢?
„𝐶𝑎̂𝑛𝑑 𝑡𝑒 𝑗𝑜𝑐𝑖 𝑐𝑢 𝑒𝑛𝑒𝑟𝑔𝑖𝑎 𝑝𝑒 𝑐𝑎𝑟𝑒 𝑛𝑢 𝑜 𝑝𝑜𝑡̦𝑖 𝑠𝑢𝑠𝑡̦𝑖𝑛𝑒, 𝑒𝑎 𝑡𝑒 𝑖̂𝑛𝑣𝑎𝑡̦𝑎̆ 𝑙𝑒𝑐𝑡̦𝑖𝑎.”
— Scânteia Divină
.JPG)
.JPG)